Acum un an am inceput cu un senzational interviu cu marele nostru blond. Recititi si intrati in atmosfera fierbinte a vietii sportive extraordinare a celebrului nostru jucator MARICEL VOINEA- actual cetatean roman si german, de care se leaga si efectul devenit celebru in intreaga lume!

Am inceput cu Luminita Hutupan Dinu si Maricel Voinea, am continuat cu cea mai buna prezentare care s-a facut vreodata pentru un meci de handbal in Romania – Finala romaneasca din Challenge Cup dintre Univ. Suceava si UCM Resita si am incheiat cu recentul CM China. Am incercat prin cele peste 1000 de articole, declaratii si interviuri din lumea handbalului sa aducem acest sport mai aproape de dumneavoastra. Ne-ati rasplatit munca noastra cu din ce in ce mai multe vizite si va informam ca am atins apogeul cu acest CM China: peste 550.000 pagini vizitate, in 2 saptamani!

Va multumim pentru interesul acordat stirilor din handbal oferite de eurohandbal si va promitem ca, si in in 2010, vom aduce cele mai complete si multe declaratii si interviuri precum si stiri din lumea handbalului romanesc.

Iata cu ce am inceput acum 1 an:

“JOACA HANDBAL!” cu un mare sportiv al Romaniei – CELEBRUL BAIMAREAN, MARICEL VOINEA

(cel mai complet interviu luat de presa sportiva din Romania lui Maricel Voinea – Pentru a putea vedea declaraţiile extraordinare ale lui Maricel Voinea, despre JO, despre cel mai important gol înscris prin efectul MV în toată cariera lui sau despre iubirea sa, Minaur si ultimele secunde din victoriile din Cupa EHF, vă rugăm să citiţi intregul articol! Merita!)

EFECTUL “MV” FĂRĂ CLISTER ESTE O GLUMĂ? NU!

CUM NU ESTE O GLUMĂ NICI UN EUROINTERVIU CU EXTRAORDINARUL MARICEL VOINEA.

După ce am adus iubitorilor handbalului o premieră absolută, prin colaboararea realizată chiar prin intermediul site-ului nostru între Aihan Omer şi arbitrii Dinu-Din, pentru o participare cât mai bună a naţionalei României la apropiatul CM din Croaţia, continuăm seria surprizelor şi prezentăm o parte din trecutul deosebit al acestui sport în relaţia cu prezentul. Cum această competiţie majoră din handbalul masculin bate la uşă şi noi suntem prezenţi la ea după 14 ani, ce este mai potrivit decât să “JUCĂM HANDBAL!” cu un extraordinar sportiv care ştie cel mai bine, ce înseamnă aceste întreceri. Inclus de foarte mulţi iubitori ai handbalului, din ţările cu cele mai puternice campionate (Spania, Franţa, Germania), în echipa lumii, Maricel Voinea se apropie de o vîrstă foarte frumoasă. Va împlini anul acesta 50 ani. Şi cu toate acestea handbalul este în continuare viata lui!. De ce? La primul contact luat pentru interviu, am aflat de la soţia sa că era la antrenament. Atât de mult îi place handbalul şi acum, încât i-ar fi plăcut să vorbim despre acest sport chiar în ultima zi a anului. Echipa eurohandbal a evitat însă cu diplomaţie (poate şi datorită faptului că aşa impresionantă carieră a avut, încât, cu toate că eram pregătiţi pentru un interviu, simţeam că tot nu ştim tot ce ar trebui despre Maricel Voinea) şi a revenit la acest început de an, descoperind un Maricel Voinea dornic să discute despre handbalul romănesc. Chiar dacă este în Germania, inima lui bate tot aici în România. Este informat despre tot ce se întâmplă în handbalul românesc.

Antrenorul echipei naţionale masculine, Aihan Omer, a declarat în exclusivitate pentru eurohandbal.ro că Maricel Voinea “este un prieten deosebit al handbalului. Îmi aduc aminte cu o mare plăcere, ceea ce făcea el pentru handbalul masculin românesc şi îl consider cel mai de referinţă jucător pe care l-a avut vrodată Maramureşul”.

În privinţa celor “mici” care vor să devină “mari” în acest sport, îi asigurăm că au ce învăţa de la campionul Maricel Voinea.

Site: Ce face persoana Maricel Voinea în momentul de faţă?

Maricel Voinea: Persoana Maricel Voinea lucrează, merge la serviciu, vine acasă, mai merge la antrenamente, în rest nu face nimic deosebit.

Site: Anul acesta împliniţi o vârstă frumoasă (n.r. -50 ani) şi mai mult de jumătate din ea v-aţi dedicat-o handbalului?

M.V.: Întradevăr, mai mult decât jumătate, până acum 2-3 ani de zile când am zis că trebuie să iau o pauză, după 30 şi ceva de ani ca jucător , ca antrenor…

Site: Sunteţi împlinit ca om? Ce vă aşteptaţi de la viitor?

M.V.: De la viitor aştept să fiu sănătos împreună cu familia mea, să avem nepoţi cât de mulţi şi să fim fericiţi.

Site: Aveaţi o deviză ca jucător şi care era aceea?

M.V.: Fiecare sportiv are gânduri să joace bine, să marcheze cât mai multe goluri, să câştige echipa. Pot să spun că deviza mea, era de mic „să câştig” în acest sport şi făceam totul pentru acest lucru în momentul în care intram pe teren. Nu am câştigat de fiecare dată, dar atâta timp cât dădeam totul pentru a câştiga dar adversarul era mai bun, nu era nici o supărare.

Site: Sunteţi informat despre handbalul din România?

M.V.: Clar că sunt informat. Chiar dacă sunt plecat din Romania, handbalul de la noi îl urmăresc cu atenţie. Mă informez de pe internet, vorbesc la telefon cu domnul presedinte de la Minaur, am urmarit si acest CE la feminin şi cu siguranţă voi urmări şi CM Croaţia. Cu această ocazie vreau să felicit F.R.H., jucătorii şi antrenorii naţionalei pentru această calificare după atâţia ani de aşteptare. E important acest lucru, pentru că începem să auzim iar de România!

Site: Despre handbalul de la Minaur sunteţi mult mai informat?

M.V.: Despre handbalul de la Minaur mă interesez în mod special şi mă voi interesa întotdeauna pentru că Minaur a fost echipa mea de suflet, echipa unde am crescut şi unde am avut cele mai mari satisfacţii ca jucător. Sunt tot timpul cu inima alături de echipa din Baia Mare.

Site: Când aţi descoperit faptul că vă place handbalul?

M.V.: Cred că prin anii 72-73. Pe vremea aceea nu existau foarte multe distracţii, jucării ca acum, computere, etc., aveam o minge şi cu aceea mă jucam toată ziua. Eu am mers si la fotbal şi la volei, dar după ceva timp mi-am dat seama că handbalul mă atrage cel mai mult. Şi am rămas la handbal pentru că era un sport mai complet.

Despre echipa naţională şi Calificarea ei la CM Croaţia 2009

Site: Aţi auzit de CNOE Sighişoara înfiinţat de Federaţia Română de Handbal?

M.V.: Da.

Site: Este o realizare a federaţiei?

M.V.: Este o mare realizare acest lucru deoarece se pot pregăti tinerii jucători in sistem centralizat. Stau împreună, se pot antrena, pregăti astfel împreună, mai şi învaţă împreună. Aşa se poate învăţa mai mult handbal şi mai repede. Este un lucru benefic pentru handbalul românesc.

Site: După un ciclu complet de pregătire tinerii jucători de la CNOE Sighişoara au obţinut locul 6 la recentele CE Tineret masculin desfăşurat în România?

M.V.: A fost un rezultat bun, bravo lor. Şi pe vremea noastră în momentul junioratului şi la tineret am avut performanţe foarte bune. Acest loc este unul dătător de speranţe pentru viitor.

Site: Calificarea naţionale la CM Croaţia 2009 se leagă pe undeva şi de Baia Mare. Este Aihan Omer un punct important în această calificare?

M.V.: Este o persoană importantă în această echipă naţională deoarece a reuşit o calificare la CM după 14 ani de zile.

Site: Trecând prin tot felul de baraje pentru calificarea la competiţii majore, este această participare o performanţă?

M.V.: Ţinând cont că handbalul a evoluat foarte mult, calificarea la C.M. este una dintre cele mai mari performanţe. Olimpiada este principala competiţie şi apoi CM. Important, acum, pentru echipa naţională este să joace cât mai bine şi să ajungă cât mai sus. Eu personal, le ţin pumnii şi le urez mult succes. Bine, din trecut până acum s-au schimbat foarte multe lucruri. Am scăzut în privinţa sportului. Sunt sporturi de echipă care în ultimii 15-20 ani nu s-au mai calificat la nici o Olimpiadă sau CM. Singurii care ţin steagul sus sunt echipele de handbal feminin, gimnastica.

Site: Datorită faptului că naţionala de handbal feminin se califică an de an la CE, CM, JO, cu rezultate foarte bune, iar echipele de club masculine din România, au câştigat prin Reşiţa şi Steaua o cupă europeană, chiar dacă este a 4-a cupă europeană, este  handbalul, sportul de echipă nr. 1 în ţara noastră?

M.V.: Clar că el este sportul de echipă nr.1 din România, deoarece şi înainte a adus 4 titluri la CM, atâtea medalii la JO. Handbalul a evoluat foarte mult,dar din păcate noi, am scăzut în ultimi 10-15 ani. Poate din cauză că nu am avut materialul uman necesar, poate nu au existat sponsorii necesari. Pe vremuri erau echipe care nici nu te gândeai că nu le baţi, acum handbalul din Franţa, Croaţia, Spania a evoluat foarte mult şi cu greu te gândeşti că poţi să câştigi în faţa lor.

Site: Dar este handbalul masculin în progres, acum?

M.V.: Eu zic că după această calificare la CM şi câştigarea cupei Chalenge de către Reşiţa şi Steaua, handbalul este într-un progres destul de bun. Mai ales că după ultima reuşită a Minaurului din sezonul 87/88 nu s-a mai câştigat nimic de către echipele de club masculine din România.

Site: Care sunt şansele în această grupă la CM Croaţia?

M.V.: În această grupă teoretic, avem şanse să ne calificăm mai departe deoarece, chiar dacă Franţa si Ungaria sunt foarte bune, celelalte echipe sunt de bătut, iar cu Slovacia va fi meciul decisiv zic eu. Chiar dacă Argentina are câţiva jucători care evoluează în străinătate, eu zic că renumele echipei noastre este ceva, iar Argentina chiar dacă a făcut progrese în ultimii ani, nu cred că a făcut aşa de mari progrese încât să bată România. Avem o echipă care devine din ce în ce mai constantă, mai cerebrală şi eu cred că putem bate echipa Argentinei.

Site: Ce ar trebui să avem în plus faţă de principalele contracandidate ca să ne putem califica în grupa semifinală?

M.V.: Franţa este o echipă greu de bătut, dar noi ar trebui să avem în plus o apărare bună, portari buni şi acum, cum se joacă handbalul modern cu aceste repuneri rapide de la centru, să avem un joc în viteză. Unele echipe mai fac schimbări în apărare si trebuie să profiţi de aceste lucruri. Putem marca 7-8 astfel de goluri într-un meci prin aceste repuneri rapide.

Site: Antrenorul Maricel Voinea ce i-ar sfătui pe băieţii noştri la acest CM?

M.V.: În primul rând i-aş sfătui să se bată până la epuizare, pentru a câştiga fiecare meci. Dacă nu te dăruieşti total, într-un meci de handbal nu poţi câştiga. Chiar dacă eşti condus cu 2-3 goluri, trebuie să lupţi până la capăt. Trebuie să ţinem cont şi de dorinţa de afirmare a echipei României. Una este să joci în campionatul românesc şi alta e să joci la o echipă puternică din Spania, Germania sau Franţa. Jucătorii noştri trebuie să se gândească că au această şansă, jucând bine la acest CM. Pentru care jucător din echipa noastră nu ar fi tentant să câştige mai bine şi să joace în unul din aceste campionate…

Site: Cine vă place din actuala echipa noastră naţională?

M.V.: Ghionea, Stavrositu, Şania.

Site: Sania nu a primit avizul medical şi nu va fi în echipa noastră pentru CM!

M.V.: Bine acum, medicina are un rol important dar să ştiţi că pe vremea noastră jucam şi accidentaţi. Şania după părerea mea era un jucător foarte bun pentru echipa naţională a României şi este o pierdere foarte mare pentru acest CM. Există şi astfel de situaţii negative. Şania trebuie să ştie că vor veni şi alte oportunităţi pentru el. Ii ţin pumnii să se refacă cât mai repede şi îmi pare rău că nu o să îl văd jucând la această competiţie. Era un inter bun pentru naţională!

Site: Ce ne lipseşte pentru a fi mereu la aceste competiţii?

M.V.: Ne lipseşte caracterul de învingători şi voinţa. Trebuie luptat tot timpul, generaţia aceasta este destul de bună, joacă omogen, formează o echipă compactă. Ei trebuie să lupte acum mai mult decât oricând.

Site: Plăcerea de a juca handbal pentru spectator, pe care o aveaţi dumneavoastră pe vremuri, trebuie să existe şi la naţionala noastră la această competiţie majoră?

M.V.: Plăcerea de a juca handbal trebuie să existe neapărat. Dar nu putem compara handbalul de acum cu cel din urmă cu 15-20 ani. În ziua de azi, 2-3 minute dacă nu eşti concentrat, primeşti 2-3 goluri care te fac să pierzi meciul. Se marchează multe goluri şi de aceea trebuie să avem o apărare puternică.

Site: Cât să ne punem speranţe în acest CM?

M.V.: Prima speranţă este să intrăm în primii 3 din grupă, să mergem mai departe. După aceea mai este şi noroc, mai prinzi o zi bună, mai prinzi un adversar în zi proastă, sunt meciuri care se pot câştiga şi cu noroc.

Site: Cu dl Omer aţi vorbit vreodată?

M.V.: Am vorbit, dar de când am plecat din România o dată sau de două ori m-am întâlnit cu dânsul. Am fost colegi de echipă şi la echipa naţională. Este un antrenor inteligent, un antrenor bun, în ultimii 10-15 ani a câştigat titluri cu Piatra Neamţ, cu Constanţa iar cu Baia Mare a avut rezultate bune.

Trecerea prin trecut, către iubirea de o viată…Minaur Baia Mare!

Site: Va rugăm să vă întoarceţi în trecut, iar pentru iubitorii handbalului de la noi să ne spuneţi 2 poveşti interesante despre dumneavoastră şi echipa naţională de la Jocurile Olimpice din 1980 şi 1984 (n.r. România a obţinut medaliile de bronz la ambele turnee)?

……….

Partea a II-a a interviului cu Maricel Voinea

TRECEREA PRIN TRECUT, CĂTRE IUBIREA DE O VIATĂ…MINAUR B.M.!

Site: Va rugăm să vă întoarceţi în trecut, iar pentru iubitorii handbalului de la noi să ne spuneţi 2 poveşti interesante despre dumneavoastră şi echipa naţională de la Jocurile Olimpice din 1980 şi 1984 (n.r. România a obţinut medaliile de bronz la ambele turnee)?

M.V.: În 1980 la Moscova, medaliile de bronz au fost un eşec pentru noi! O bucurie mare am obţinut-o în jocul cu Rusia care ne-a condus la pauză cu 11-4 iar în final am reuşit să câştigăm cu 2 goluri. O altă veste tristă a fost faptul că, stând în tribună şi văzând meciul Rusia – Iugoslavia, trebuia să câştige Rusia numai la maxim  2 goluri pentru ca noi să jucăm finala JO. Rusia a câştigat la 4 goluri, după ce sârbii au ratat nu mai puţin de 7 aruncări de la 7m. Cred că a fost una dintre cele mai mari tristeţi din cariera mea la aceste competiţii majore.

În 1984 la Los Angeles, am fost singura echipă socialistă participantă. Am avut ghinionul să fim în grupă cu Iugoslavia. Era un triunghi pe vremea aceea, iugoslavii ne băteau pe noi, noi pe ruşi şi ruşii pe iugoslavi. Iugoslavia fiind naşul nostru, ne-a bătut la un gol şi aşa ei s-au dus în finală, iar noi am jucat din nou pentru medaliile de bronz.

O altă dureroasă amintire îmi vine în minte de la CM din 1982 din Germania, Noi trebuia să câştigăm cu Spania şi jucam finala, am pierdut şi aşa am ajuns să jucăm pentru locurile 5-6 în loc să avem medaliile de argint în buzunar.

Site: Care a fost cel mai important gol marcat de dumneavoastră prin procedeul „Maricel Voinea”?

M.V.: Nu îmi aduc aminte…A ba daaaaa!La CM din 1990 din Cehoslovacia, la meciul cu Suedia, când mai erau 2-3 secunde, la scor egal, am marcat şi am jucat astfel pentru locul 3 şi atunci am câştigat meciul cu Iugoslavia!..şi am luat medaliile de bronz.

Site: Deplasarea la Zaporoje, ce va mai aduceţi aminte?

M.V.: Îmi aduc aminte cu mare plăcere de aceea deplasare. Am mers la meci cu un charter, cu toate că era foarte greu pe vremea aceea. Echipa rusă declarase cel mai apropiat aeroport, la Federaţia Europeană de Handbal, ca fiind, parcă Moscova şi toate echipele, făceau un drum lung si obositor la meciurile cu ei. Am plecat toată echipa împreuna cu soţiile, si vreo 25-30 suporteri. Aceştia au fost extraordinari acolo, au ţipat de au răguşit. A contat pentru noi faptul ca au fost în sala.

Site: Ce aţi simţit în momentul în care aţi intrat în sala unde se juca finala IHF?

M.V.: Tot timpul la un joc important, eşti nervos, eşti agitat, concentrat, neliniştit. Te gândeşti cât de mare este ceea ce poţi câştiga, în cazul nostru o cupă europeană. Te concentrezi şi te gândeşti să joci bine. Cred că nici un jucător din lume nu poate simţi altceva în astfel de momente. Mă gândeam că diferenţa cu care am câştigat la Baia Mare (n.r. 22-17) nu era una mare şi putea fi recuperată, mai ales că la Zaporoje jucau majoritatea jucătorilor din naţionala Rusiei. Ştiam că trebuie să jucăm foarte bine ca să avem şanse să câştigăm cupa. Când am intrat in sala de joc şi am văzut ce era acolo, ce atmosferă, mi s-a făcut pielea de găină!

Site: Mai sânt patru minute si patruzeci si trei de secunde si responsabilitate enorma pe umerii lui Maricel Voinea, care trebuie sa execute aceasta aruncare si — mai ales — sa inscrie ! Sut si gol ! Goool ! 15 la 12 pentru Zaporoje. Maricel Voinea a reusit sa-l invinga pe Jukov, asa cum a facut-o si cu Sipenko?( fragment din transmisia radiofonică de la Zaporoje a lui Hristache Naum din 21 aprilie1985, fragment preluat din cartea „Patru secunde ale unei mari victorii”, autori: Hristache Naum şi Ion P Pop, 1985). Mai era puţin timp de joc şi dumneavoastră executaţi o aruncare foarte importantă. Ce simţeaţi în acele momente?

M.V.: Este foarte greu în acele momente, te simţi ca intr-un gol, nu te gândeşti la nimic altceva decât la faptul că trebuie neapărat să marchezi. Am inscris 20 goluri, 13 goluri acasă şi 7 în deplasare, fără să ratez nici un 7 metrii din 7 aruncări, în cele două manşe, în condiţiile în care portarii lui Zaporoje erau portarii echipei naţionale a Rusiei din acea perioadă. Deci pentru mine toate aceste lucruri erau un atu! Portarii lor erau cei care trebuiau să facă ceva ca să prindă vreo minge. Ca jucător trebuie să fii o secundă mai deştept decât portarul, să aştepţi, să ştii unde să ii dai. Din acest punct de vedere pot spune că i-am dominat psihic pe portarii lor.

Site: Maricel îi transmite balonul lui Marta şi acesta este îmbrăţişat, ţinut la pământ… In sfârşit, aruncare de la 7 metri ! Doi jucători s-au năpustit peste micuţul nostru pivot si, iată, când mai sunt 45 de secunde pana la final beneficiem de posibilitatea de a întoarce şansa cu fata spre noi. Cronometrul este întrerupt. Iese Sipenko, va intra Jukov. Maricel Voinea, eroul acestui meci, cum a fost si al celui de la Baia Mare, se îndreaptă spre balon si ghicesc ca fiecare fibra a fiinţei sale este conectată la dorinţa de a-l învinge pe Jukov si de a reda echipei posibilitatea triumfului in aceasta cupa a Europei . . . Mo-mente de emoţie… Este 17 la 12 … Sala întreaga aşteaptă cu sufletul la gura. Va fi sau nu va fi gol ?! Maricel are balonul… arbitrii fluiera… o uşoara pendulare . . . GOOOL ! GOOOL ! ! ! Marele nostru sportiv , poate cel mai mare handbalist roman la aceasta ora si unul dintre primii din lume, a executat aruncarea cu forţa, rapid, plasat, deconcentrandu-1 pe portarul Jukov si reducindu-l la un gest de neputinţa. Este la 13 ! Mai sint 39 de secunde … 38 … 37 …( fragment din transmisia radiofonică de la Zaporoje a lui Hristache Naum din 21 aprilie1985, fragment preluat din cartea „Patru secunde ale unei mari victorii”, autori: Hristache Naum şi Ion P Pop, 1985). Ce simţeaţi în plus, faţă de acum 4 minute, în urmă, la executarea aruncării de la 7 metrii?

M.V.: Este atât de greu de explicat în cuvinte, ceea ce simţi în astfel de momente…este foarte greu, deoarece dacă ratezi în acele clipe, te gândeşti, tu ca persoană, că tu ai pierdut meciul, să nu mai vorbesc de mass-media, suporteri, etc. Handbalul este un sport de echipă. Dacă dai gol te bucuri, dacă ratezi eşti trist, dar nu poţi să dai vina pe coechipier pentru că este evident, că cine nu îşi doreşte să înscrie în acele secunde. Nici ca jucător, nici ca antrenor nu am certat pe cineva că a ratat, pentru că sunt momente în jocul de handbal când nu ai poziţia optimală, este ţinut, etc. Să ratezi este omeneşte!

Site: Deoarece multa lume în România este superstiţioasă, v-aţi dat seama sau v-a atras cineva atenţia că era golul cu nr.”13”?

M.V.: Nu sunt un om superstiţios şi nici nu m-am gândit la aşa ceva atunci! Acum este prima dată când realizez aşa ceva, ceea ce îmi spuneţi dumneavoastră.

Site: Acum vă rugăm să ne relataţi dumneavoastră acele ultime secunde din meci?

M.V.: Rusii dau gol, până ajungem la centru, mai rămân 4 secunde, iar cronometrul este întrerupt. La mine se apărau 2 jucători, la Boroş se afla cineva, iar Stamate era singur şi a strigat: Dă-mi-o mie! Dă-mi-o mie!.I-am pasat, a făcut 2 paşi, a sărit şi a dat la poartă şi a înscris. Când am văzut că a intrat mingea în poartă, nu ne venea să credem. Arbitrii au spus că e gol!, observatorul care era tot de prin zona fostului URSS, a spus că nu a fost gol! Şi tot aşa vreo 45 de minute! Într-un final s-au uitat în carul de reportaj, iar arbitrii au avut ultimul cuvânt: -A fost gol!

Site: Domnu-l Marta, micu-l „mare” fost coleg al dumneavoastră, pregăteşte ca multe alte cluburi din Baia Mare, echipe de juniori acum. Cât de important este pentru clubul Minaur Baia Mare că la nivel de juniori, există o pepinieră bună (Marta, Extrem, CSS 2, toate fiind cluburi din Baia Mare)?

M.V.: Pe vremea noastră nu aveam echipe de juniori bune la Baia Mare. Jucătorii tineri de la aceste echipe nu puteau să joace la echipa I şi nici chiar la echipa II. Se aduceau jucători din alte parţi. Numai după anii 90 au început să apară jucători la echipa mare de la juniorii cluburilor din Baia Mare. Cu siguranţă că este un lucru benefic pentru Minaur munca care se depune acum la Baia Mare, de antrenori care au fost jucători pe vremurile de glorie ale Minaur-ului, la cluburile de juniori şi eu cred că au o pepinieră bună acum, apar talente care din păcate nu pot fi ţinute de club.

Site: Merită Minaur mai multă atenţie din partea celor din Baia Mare?

M.V.: Acum este foarte greu de spus, Minaur a fost un fanion al handbalului românesc, a fost primul Handbal Club din România. În cei 12 ani cât am petrecut acolo, echipa a fost întotdeauna pe podium în campionat. Deci ea a fost susţinută. În ultimii ani de zile este foarte greu cu sponsorii. Dacă nu ai sponsori e greu să poţi face ceva. Cei de acum susţin handbalul băimărean, dar cred că trebuie mai mulţi sponsori. Jucătorii buni de la Minaur pleacă la echipe mai puternice pentru că acolo câştigă de 3-4 ori mai mult decât le poate oferi în acest moment, echipa „mea”. În situaţia aceasta este foarte greu să faci o „echipă”

Site: Echipa de fete este mai bine susţinută, parcă?

M.V.: Nu ştiu, dar aşa am observat şi eu că au mai multă susţinere. S-ar putea să se investească mai mult pentru că handbalul feminin are în ultimii 15 ani foarte bune rezultate. Astfel, poate că sponsorii, şi-au îndreptat atenţia către handbalul feminin.

Site: Pentru a doua cupă europeană câştigată cu Kaunas, ne-a rămas în memorie acel meci extraordinar cu Drott din Suedia. Atunci Minaur a făcut din nou senzaţie în Europa, a recuperat 10 goluri în a II-a manşă?

M.V.: De multe ori îmi vine în cap acest meci, deoarece a fost pentru mulţi un calvar. Am jucat în Suedia primul meci şi am pierdut la 10 goluri. Echipa noastră în 87/88 nu mai era aşa puternică ca în 1985. Ne-au surprins, m-au luat om la om şi colegii nu au reuşit să mă scoată la joc, să dea ei goluri, am jucat şi în apărare prost, şamd. S-a zis că am jucat cel mai prost meci al meu, din toată cariera, cu toate că am dat 5 goluri. Aceste lucruri spuse despre mine atunci, m-au deranjat foarte mult. În retur am jucat toţi ca nişte lei. Am avut o faţă nouă a echipei, cu totul pozitivă. Nici nu ne-am gândit că putem recupera un astfel de rezultat, deoarece la pauză conduceam numai cu 2 goluri. Echipa din Suedia era o echipă foarte bună şi ca jucător nu te poţi gândi că poţi recupera încă 8 goluri după pauză. Eu unul nu am crezut că puteam câştiga la 10 goluri diferenţă. Suedezii au avut o cădere de câteva minute, ajutaţi şi de publicul nostru extraordinar, şi am reuşit să ajungem repede la 8-9 goluri diferenţă. Am avut şi 11 la un moment dat. Şi acum daca m-ar întreba cineva, dacă putem recupera 10 goluri, nu aş putea să spun ca DA. Am avut şi noroc şi cred că a fost un meci mai frumos ca şi finala! Mai ales pentru publicul nostru!

Site: Fiind un joc în optimi, acest joc v-a ridicat moralul, v-a dat încredere deosebită şi v-a ajutat pentru tot restul campaniei până la finală?

M.V.: Da. Acest joc ne-a dat multă încredere pe care am folosit-o şi în meciul cu Barcelona din semifinală. Covaciu a fost atunci foarte în formă. Cred că 17-18 goluri a marcat atunci.

Site: A fost mai greu de recuperat golul din finală, sau cele 10 goluri cu Drott?

M.V.: Cele 10 goluri cu suedezii, au fost infinit mai greu de recuperat.

Site: După ce aţi pierdut doar la 1 gol la Kaunas, aţi ştiut că veţi câştiga finala?

M.V.: Nu. Să ştiţi că echipa Kaunas era una foarte bună. Un pic am avut noroc şi aici, pentru că în prima manşă, la ei, am jucat foarte bine, iar ei foarte prost. Cu arbitraj în favoarea lor au întors un scor de 6 goluri diferenţă, la un moment dat în favoarea noastră. În finală, două echipe sunt apropiate valoric. Nu se poate câştiga la multe goluri diferenţă, 3-4 maxim! Cu un an în urmă, ei câştigaseră o cupă europeană.

Site: Din foştii dumneavoastră colegi, majoritatea au devenit antrenori. V-ar interesa să reveniţi în România ca antrenor? La Minaur de exemplu?

M.V.: Deocamdată nu am avut nici o ofertă de a antrena din România. Dacă aş avea vreo ofertă as avea această deschidere. Totul este să nu vin acolo şi să câştig mai puţini bani decât câştig acum aici. Plus că viaţa antrenorilor nu este foarte lungă la o echipă. Chiar şi în Germania, după ani întregi de rezultate, se schimbă antrenorii. La Kiel, Serdarusijc a fost dat afară după ce a câştigat 14 titluri de campion în 15 ani de zile.

Site: Ce aţi dori să le transmiteţi celor care vă iubesc şi acum în general, şi publicului din Baia Mare în mod special?

M.V.: Pentru mine, publicul de la Baia Mare a fost cel mai bun public din toată cariera mea de sportiv. Am avut susţinere acolo, cu săli arhipline. La noi când jucam cu Savineştiul era sala arhiplină, când mergeam la Bucureşti, jucam cu 10 de spectatori maxim. Publicul din Baia Mare este un public cunoscător de handbal.

Site: Jucătorilor echipei naţionale, ce le transmiteţi?

M.V.: Mult succes la acest CM, capul sus şi orice s-ar întâmpla să fie mândrii că participă la acest spectacol sportiv. Le ţin pumnii să meargă mai departe. Dacă nu, mai sunt şi alte ocazii.

Ne uităm la ceas şi vedem că a trecut 1 oră şi 2 minute, de când vorbim şi nici nu ştim cum s-au scurs aşa repede aceste minute. Totul ne-a frapat în această discuţie, simplitate, cunoştinţe despre handbal enorme, date la fel de multe, etc. Ne-am bucurat că am avut ocazia să vorbim cu unul dintre cei mai mari şi spectaculoşi handbalişti pe care i-a avut România

sursa poze: www.minaur.ro

Aihan Omer – antrenor echipa naţională

„Maricel Voinea a fost un prieten deosebit al handbalului. Îmi aduc aminte cu plăcere de ceea ce făcea el pentru handbalul masculin românesc. Îl consider ca fiind cel mai de referinţă jucător pe care l-a avut Maramureşul vreodată”

Viorel Maier – Preşedinte executiv Minaur

„A fost cel mai iubit jucător al grupării din Baia Mare. A venit la noi la 17 ani, împreună cu fratele lui şi cu Boroş, pe care i-am adus de la Bacău. În momentul în care a debutat la echipa a devenit titular, de parcă juca la noi de o viaţă. Jucător extrem de talentat, s-a dăruit total handbalului, foarte tehnic şi agreat de către spectatori. Îmi aduc aminte de relaţiile intangibile ale echipelor din Bucureşti, care aveau ocrotirea lor, şi noi care eram cea mai bună echipă din ţară. Înaintea unui meci cu Steaua, aceştia şi-au adus brusc aminte de faptul că nu făcuse cele 9 luni de armată după terminarea facultăţii şi l-au luat fortuit la ei. În contextul în care noi eram o echipă a sindicatelor şi aveam anumite relaţii, am reuşit să ajung pe o filieră a partidului din acele vremuri şi să discut cu comandantul clubului Steaua. Am ajuns la o înţelegere ca Maricel să stea acolo până când jucăm noi cu ei, după care îl lasă să vină înapoi la Minaur şi noi să avem asigurat măcar locul 3 în campionat în acel sezon. Am pierdut meciul cu Steaua la 1 gol, după care Maricel a revenit acasă şi a terminat mult mai repede armata, decât cele 9 luni care erau de făcut! ”