RUSINE! E DE AJUNS! DEMISIAAA! (partea 4 – ultima)

Cristian Gatu la Supercupa Romaniei 2011 – Cluj Napoca (foto eurohandbal.ro)

ASUMAREA SUCCESULUI SAU A NEÎMPLINIRILOR DEPIND DE CARACTERUL FIECĂREI PERSOANE. PASIUNEA VĂ DETERMINĂ SĂ ŞI RECUNOAŞTEŢI ASTA. MĂCAR PRINTR-O DECIZIE! AŞA CUM A LUAT-O PREŞEDINTELE AMERICAN NIXON (SINGURUL DIN ISTORIA CASEI ALBE, VEZI MAI JOS) – ÎN URMĂ CU 40 ANI, SAU ANTAGONIC – CUM NU VREA CONTEMPORANUL BĂSESCU SĂ O IA SUB NICI O FORMĂ!

VIDEO (UPDATE) – Vedeţi mai jos îndemnul tatălui Preşedintelui FRH pentru încheierea carierei de jucator, intr-un film promovat de Andreea Raducan.

Cristian Gaţu – preşedintele actual al FRH de peste 16 ani (va împlinii la 20 august – 67 ani), a fost un handbalist român de excepţie, făcând parte din galeria marilor sportivi ai României. El a fost medaliat cu argint olimpic la Montreal în 1976 și cu bronz olimpic la Munchen în 1972. În 1970 şi 1974 a câştigat medaliile de aur cu România la Campionatele Mondiale desfăşurate în Franţa respectiv Germania (RDG), în palmaresul său de jucător existând pe lângă medalia de bronz din 1967 (CM Suedia), extrem de multe trofee interne cu echipa de club Steaua Bucureşti, dar şi în cupele europene – Cupa Campionilor cu formaţia militară, care în sezonul recent încheiat a retrogradat din Liga 1 pentru prima dată în istorie – spre enorma dezamăgire a celor care au performat sub culorile ros-albastre.

Nimeni nu îi poate ştirbii din meritele deosebite ale jucătorului Gaţu, eforturi pe care puţini le mai înţeleg în ziua de azi, însă progresul handbalului românesc sub conducerea lui, nu este unul pe direcţia şi cerinţele actuale dintr-o Europă sportivă modernă. Sunt lucruri despre care învăţăm toată viaţa, însă totul este să ai pasiunea necesară şi oameni cheie specializaţi pentru a face ceva într-o direcţie, pe lângă recunoaşterea valorii şi asumarea răspunderii şi greşelilor dintr-un asemenea post cum este cel al Preşedintelui Federaţiei Romane de Handbal. Au fost lucruri bune de-a lungul timpului, bucurii care nu le poate lua nimeni, trăite la intensiate alături de fetele din naţionala feminină, aşa cum au fost cele de la CM Rusia şi CE Danemarca! Insă direcţia aleasă de dumneavoastră, regulamentele şi oamenii cu care aţi lucrat, nu ne-a adus nimic în plus bun! Acesta este tristul adevăr, chiar dacă şi eforturi aţi depus pentru realizarea în premieră a CNOE Sighişoara şi Vâlcea.

„Pasiunea este presentimentul iubirii şi al infinitului ei, după care aspiră orice suflet sensibil; e o speranţă ce poate fi înşelată.” (definiţia „Pasiunii” data de Balzac).

Chiar dacă e extrem de dureros, din iubiţi „pasionali”, pare că aţi devenit un simplu coleg de cameră cu handbalul (managementul lui). El a devenit aproape un străin pentru dumneavoastră! Ne întrebăm astfel, cum de acceptaţi ca imaginea creeata cu atâta sudoare pe teren, să fie murdarită cu atâta noroi datorită incompetenţelor manageriale ale grupului P.C.H. din care faceţi şi dumneavoastră parte??? Handbalul actual nu vă mai ascultă, chiar dacă “urlaţi” cu toată puterea la el! Stiţi? Ceva asemeni cum fac nepoţeii când îi supără pe bunicii lor, în ziua de azi! Iar străbunicii – de fapt, nici nu mai aud bine comportamentul lor extrovert necontrolat la aceea vârstă fragedă! Datoria noastră este de a le asigura însă, un viitor …

Sau poate ca este altceva mai important la mijloc…lăsaţi oricum loc la multe interpretări nefavorabile! Fără să ne gândim la un audit, care probabil ar fi necesar la FRH, cert este ca PASIUNEA dumneavoastră, în ciuda faptului ca are acelaşi ţel, nu mai are suportul unui entuziasm de invidiat. Este momentul sa lăsaţi locul celor care il au! Macar pentru faptul ca iubiţi handbalul, dacă nu pentru faptul ca, după cum bine ştiţi – orice om poate fi inlocuit. Daca NU, atunci asta se numeşte mai mult decât ÎNCĂPĂŢÂNARE! Care vă va aduce şi mai multă suparare şi nervi, deoarece, nu suntem singurii care vă spun aceste lucruri! Au mai fost şi alţii, chiar mai mari decât noi şi probabil vor mai fii destui.

În speranţa că supărarea dv. (pentru că am spus lucrurilor pe nume prin lista cu încercările rămase la stadiul de încercări de a creea ceva bun pentru handbal, dar şi lista cu neîmplinirile din jurul lui), va readuce pasiunea pierdută la şefia FRH, vă transmitem să reuşiţi să faceţi din handbal până la demisie (pensie), ceea ce nu aţi reuşit de când sunteti la conducerea lui (20 ani). Adică un fel de „VIVI LA VITA … PERONI!” rezultat dintr-un spectaculos şi eficace „JOACA HANDBAL!” al echipelor, asemeni ca în Bundesliga sau Liga Asobal, acolo unde fanii îşi cumpără abonamente la startul punerii lor în vânzare, iar marketingul si publicitatea este un proces complex de susţinere a fenomenului. Noi stăm aproape şi strigăm HAI ROMÂNIAAA! Până când nu se stie!? Deoarece s-ar putea ca în astfel de condiţii, să nu mai avem curând cu cine să strigăm! Lucru pe care îl simţiţi pe propria piele în Sala Lucian Grigorescu – nimeni alta decât chiar locaţia în care FRH îşi desfăşoara activitatea! Iar cu 15 spectatori ca audienţă pe care îi vedeţi într-o  atmosferă încendiară la meciurile din Capitală, arată clar că NU jucăm handbal…cu tot respectul! Respect pe care speraţi că îl vom păstra cu toţii în inimile noastre!

Dezamăgirea este mare, iar fetele nu s-au ţinut de cuvânt. N-au luptat … Sunt supărat pe toată lumea, inclusiv pe mine… Prezenta la Olimpiada era o onoare, iar faptul ca nu vom ajunge acolo mă afectează enorm! Se impune o schimbare de generaţie, nici motivaţie nu mai exista( n.r.!!!)… Ma gandesc de mult sa plec din aceasta functie, insa mai am doua luni si voi vedea dupa…însa dacă eu aş fi cauza, plecam şi ieri“, a declarat Cristian Gatu, in emisiunea “Liga lui Mitran” după ratarea calificării fetelor la JO Londra 2012

VIDEO din susa andreearaducan.ro – “Invingători pentru Romania”

P.S. MODEL PRIVIND – ELEGANŢA RECUNOAŞTERII UNEI ÎNFRÂNGERI! Discursul singurului Preşedinte american din istorie, care a demisionat de la conducerea ţării – Richard Nixon, a fost considerat la aceea vreme drept o capodoperă de către Conrad Black, unul dintre biografii acelei perioade. “Ceea ce trebuia să fie o umilire fără precedent pentru orice preşedinte, a fost convertită într-o excepţională expunere politică, prin cunoştiinţe care au blamat insufcienţa suportului parlamentar şi legislativ pentru a continua!” spunea Black despre oratoriul lui Nixon cu care s-a adresat poporului înainte de a pleca de la Casa Albă şi cu care a avut destul succes, chiar dacă era situat în the black side-ul acelor vremuri. Deci se poate şi la case mai mari! Totul este să recunoşti şi să vrei!

Leave a Reply